O situație destul de des întâlnită în practica judecătorească este aceea în care părinții nu se mai înțeleg, vor să divorțeze și anterior introducerii unei acțiuni de divorț sau anterior pronunțării divorțului unul dintre părinți părăsește împreună cu copilul țara în care se află reședința obișnuită a copilului fără acordul celuilalt părinte și refuză să înapoieze copiii. Trebuie să știți că această acțiune este ilegală, în unele țări fiind pedepsită chiar cu închisoarea, și că puteți obține întoarcerea copilului prin introducerea unei acțiuni având ca obiect răpirea internațională de minori.

Răpirea internațională de minori reglementată de Convenția de la Haga este incidentă atunci când o persoană (de regulă unul din părinți sau bunici) deplasează sau reține ilicit un copil de pe teritoriul unui stat în care acesta își are reședința obișnuită pe teritoriul altui stat fără acordul celuilalt părinte/al tutorelui/al altei persoane care deține în mod legal autoritatea părintească.

Aceasta se poate realiza în două feluri:

Fie prin deplasare ilicită minor din statul în care acesta are reședința obișnuită, într-un alt stat, fără acordul celuilalt părinte (de exemplu: părinții și copilul locuiesc împreună în mod statornic în statul A și unul din părinți pleacă împreună cu copilul în statul B fără acordul celuilalt părinte)

Fie prin reținerea ilicită a copilului într-un alt stat decât cel în care acesta are reședința obișnuită, fără acordul celuilalt părinte, deși deplasarea s-a realizat cu acordul acestuia (de exemplu: unul dintre părinți pleacă în vacanță împreună cu copilul din statul A, în care locuiesc în mod statornic, în statul B, cu acordul celuilalt părinte, pentru o perioadă de o luna. După terminarea perioadei de o lună părintele refuză să mai aducă înapoi copilul în statul A, unde acesta avea reședința obișnuită.)

Care sunt condițiile pentru răpirea internațională de minori?

Pentru a putea fi admisă o cerere de înapoiere a copilului bazată pe Convenția de la Haga trebuie îndeplinite următoarele condiții:

Să fie încălcată autoritatea părintească a unuia dintre părinți

Autoritatea părintească să fi fost exercitată imediat înaintea răpirii

Reședința obișnuită a copilului să fie într-unul din statele semnatare ale convenției de la Haga

Celălalt părinte să nu își dea acordul pentru plecarea copilului în altă țară și nici ulterior pentru rămânerea copilului în alt stat.

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, instanța va dispune întoarcerea minorului la reședința obișnuită a acestuia.

Care sunt țările în care poate fi făcută o cerere având ca obiect răpire internațională minori? 

Aplicabilitatea Convenției depășește cu mult sfera Uniunii Europene. Găsiți o listă completă a statelor care au semnat Convenția de la Haga din 1980 privitoare la aspectele civile ale răpirii internaționale de copii aici:

https://www.hcch.net/en/instruments/conventions/status-table/?cid=24

Dacă copilul a fost deplasat dintr-un stat din această listă într-un alt stat aflat pe listă dispozițiile Convenției sunt aplicabile și poate fi introdusă o acțiune având ca obiect răpire internațională de minori.

Unde trebuie introdusă cererea?

Competența internațională pentru soluționarea cererilor având ca obiect răpire internațională de minori aparține instanțelor din statul în care a fost deplasat copilul. În cazul în care copilul a fost deplasat în România cererea de înapoiere trebuie introdusă la Tribunalul București.

În cât timp poate fi făcută cererea de înapoiere a minorului?

Este recomandat ca această acțiune să fie introdusă cât mai repede, însă aceasta poate fi introdusă în termenul de 1 an.

Excepții de la regula înapoierii

Există și situații în care deși condițiile de mai sus sunt îndeplinite, instanța nu va dispune întoarcerea copilului la reședința obișnuită. Acestea sunt niște cazuri de excepție și vizează existența unui risc grav ca înapoierea copilului să îl expună pe acesta unui pericol fizic sau psihic sau în orice alt chip să îl situeze într-o situație intolerabilă. Intră în această categorie violențele fizice sau psihice exercitate de părintele care cere înapoierea împotriva minorului.

De asemenea, o altă situație în care poate fi respinsă acțiunea prin care se cere întoarcerea copilului este aceea în care acesta este audiat și declară că nu dorește să se întoarcă. Instanța va ține seama de părerea copilului dacă va aprecia că acesta a atins o vârstă și o maturitate care face necesar să se țină cont de opinia sa.

Dacă acțiunea de înapoiere a minorului este introdusă peste termenul de 1 an menționat mai sus, instanța va analiza măsura în care minorul s-a integrat în noul mediu și, dacă constată că acesta s-a integrat, va dispune respingerea cererii.

Contează vârsta minorilor?

Pot fi înapoiați la reședința obișnuită minori cu vârsta cuprinsă între 0 și 16 ani. Dacă copilul a împlinit 10 ani, este obligatorie ascultarea acestuia de către instanță. Este lăsată la aprecierea instanței măsura în care va ține seama de declarația minorului în funcție de vârsta și de maturitatea copilului.

Cât durează procedura?

Termenul de recomandare pentru soluționarea acțiunii de către prima instanță este de 6 săptămâni, însă în funcție de dificultatea speței și de necesitatea administrării probelor se poate întâmpla ca acesta să fie depășit. După pronunțarea hotărârii, instanța are la dispoziție 7 zile pentru motivarea hotărârii, pe care ulterior o comunică părților.

Care sunt căile de atac împotriva hotărârii pronunțate într-o astfel de cauză?

Recursul este singura cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cauză având ca obiect răpire internațională de minori. Dacă una dintre părți declară recurs împotriva hotărârii, aceasta nu va putea fi pusă în executare până la soluționarea recursului.

Executarea hotărârii

Hotărârea primei instanțe este executorie, adică, dacă a fost dispusă întoarcerea copilului la reședința obișnuită, persoana care a deplasat ilegal copilul va trebui să îl înapoieze. Totuși, dacă hotărârea este atacată, recursul suspendă executarea hotărârii până la soluționarea acestuia.

În cazul în care a fost dispusă prin hotărâre întoarcerea minorilor, iar persoana care a deplasat sau reținut ilicit copilul nu vrea să execute de bunăvoie hotărârea, aceasta poate fi pusă în executare silită cu ajutorul unui executor judecătoresc.

Dacă aveți alte întrebări în legătură cu răpirea internațională de minori, nu ezitați să ni le adresați sau dacă vă aflați în una dintre situațiile descrise mai sus și soțul/soția, bunicii sau alte persoane refuză să înapoieze copilul la reședința sa obișnuită, nu ezitați să ne contactați pentru a beneficia de tot suportul nostru în vederea obținerii unei hotărâri prin care să vă puteți aduce copilul acasă.