Ce este un ordin de protecție?

Ordinul de protecție reprezintă hotărârea emisă de instanța de judecată prin care aceasta dispune, la solicitarea unei persoane a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri care au ca finalitate protejarea victimei de agresor.

Cine poate cere un ordin de protecție?

Ordinul de protecție poate fi cerut de victima violenței domestice împotriva unui agresor membru al familiei.

Prin membru al familiei se înțelege:

a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;

b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;

c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;

d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.

De exemplu soția poate cere ordin de protecție împotriva soțului dacă acesta a exercitat acte de violență domestică asupra ei, însă nu poate cere ordin de protecție împotriva unei persoane care nu este membru al familiei, cum ar fi un vecin, dacă acesta a amenințat-o sau a agresat-o în vreun fel.

În ce fel poate fi manifestată violența domestică?

Violența domestică se poate manifesta sub una sau mai multe din următoarele forme:

a) violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;

b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvența, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;

c) violența fizică – vătămarea corporala ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e) ;

d) violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;

e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;

f) violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;

g) violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învața copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;

h) violența cibernetică – hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe baza de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea neconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.

Ce măsuri pot fi dispuse printr-un ordin de protecție?

Instanța, la cererea victimei violenței domestice, în scopul înlăturării stării de pericol, poate să emită un ordin de protecție prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri:

a) evacuarea temporara a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;

c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajata încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență specializată;

e) obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;

h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;

i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;

j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Obligarea agresorului de a purta un sistem electronic de supraveghere poate fi dispusă doar în condițiile în care față de acesta s-a luat măsura interdicției de a se apropia de victimă sau de familia acesteia, respectiv de locuința, locul de muncă sau instituția de învățământ frecventate de victimă și victima sau persoanele protejate își exprimă acordul de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligației agresorului sau a fost luată măsura interdicției de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic.

Pe lângă oricare dintre măsurile menționate mai sus, instanța poate dispune și obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară a acestuia. În cazul în care agresorul este consumator de substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.

Instanța mai poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.

Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune luarea unei masuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:

a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de politie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;

b) obligarea agresorului de a da informații organului de politie cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei;

c) verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.

Pentru ce perioadă poate fi emis un ordin de protecție?

Ordinul de protecție poate fi emis de instanță pentru o perioadă de maxim 6 luni. La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.

Care este procedura prin care se poate emite un ordin de protecție?

Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusa de victima personal sau prin reprezentant legal și este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. De asemenea, pe lângă victimă, mai pot introduce cererea în numele victimei: procurorul, reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice sau reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei. În aceste ultime cazuri, victima poate renunța la judecarea cererii făcute în numele său de persoanele menționate mai sus.

După înregistrarea cererii, se stabilește de urgență termenul de judecată, iar părțile sunt citate potrivit regulilor privind citarea în cauzele urgente. Asistența juridică, atât pentru persoana care solicită ordinul de protecție cât și pentru persoana împotriva căreia se solicită ordinul, este obligatorie. Participarea procurorului este obligatorie.

Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, durata inițială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Este ordinul de protecție executoriu?

Ordinul de protecție este executoriu. Executarea hotărârii se face fără somație sau fără trecerea vreunui termen.

Ordinul de protecție prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la mai sus la literele a)-j) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliției.

Cum poate fi atacat un ordin de protecție?

Hotărârea prin care se soluționează cererea privind emiterea unui ordin de protecție poate fi atacată numai cu apel în termenul de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor. Apelul nu suspendă executarea, însă instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni.

Ce se întâmplă în cazul încălcării unei măsuri dispuse prin ordinul de protecție?

Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis ordinul de protecție a oricăreia dintre masurile dispuse prin acesta cu excepția obligației de a suporta plata chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară a victimei, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Este bine să cunoașteți că există și posibilitatea emiterii unui ordin de protecție provizoriu, pe loc, de către organele de poliție pe care îl vom analiza pe larg în cele ce urmează.

Ce este un ordin de protecție provizoriu?

Ordinul de protecție provizoriu reprezintă ordinul emis de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc.

Ce măsuri pot fi dispuse prin ordinul de protecție provizoriu?

Prin ordinul de protectie provizoriu se dispun, pentru o perioada de 5 zile, una ori mai multe masuri de protectie, apte sa contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre urmatoarele obligatii sau interdictii:

a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta comuna, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor in locuinta comuna;

c) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiti potrivit prevederilor art. 5 , ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;

d) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;

e) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute.

Obligarea agresorului de a purta un sistem electronic de supraveghere poate fi dispusă doar în condițiile în care față de acesta s-a luat măsura interdicției de a se apropia de victimă sau de familia acesteia, respectiv de locuința, locul de muncă sau instituția de învățământ frecventate de victimă și victima sau persoanele protejate își exprimă acordul de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligației agresorului.

Pentru ce perioadă poate fi emis un ordin de protecție provizoriu?

Ordinul de protecție provizoriu se dispune pentru o perioada de 5 zile și este comunicat atât agresorului, cât și victimei.

Ce se întâmplă în cazul încălcării unei măsuri dispuse prin ordinul de protecție provizoriu?

Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu a măsurilor dispuse prin acesta constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Confirmarea ordinului de protecție provizoriu

Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.

Procurorul decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecție provizoriu.

Imediat după confirmare, procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție.

În cazul în care constată că nu mai este necesară menținerea măsurilor de protecție dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecție, cu menționarea momentului de la care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de politie care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.

Cum poate fi contestat un ordin de protecție provizoriu?

Ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat la instanța de judecata competenta în termen de 48 de ore de la comunicare.

Contestația se judecă cu citarea părților. Neprezentarea acestora nu împiedică judecarea cauzei.

Contestația se soluționează în regim de urgență, dar nu mai târziu de data la care expira termenul pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator. Participarea procurorului este obligatorie.

Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă.