Articolul 45:

 “În cazul în care o instanță preconizează să refuze înapoierea copilului exclusiv pe baza articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Convenția de la Haga din 1980, aceasta nu ar trebui să refuze înapoierea copilului în cazul în care partea care solicită înapoierea copilului demonstrează instanței că s-au luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura protecția copilului după înapoierea sa, sau în cazul în care instanța este convinsă de acest lucru în alt mod. Printre exemplele de astfel de măsuri s-ar putea număra un ordin judecătoresc din statul membru respectiv prin care i se interzice solicitantului să se apropie de copil, o măsură provizorie, inclusiv asiguratorie, din statul membru respectiv prin care i se permite copilului să stea cu părintele care l-a răpit și care îi asigură îngrijirea efectivă până la pronunțarea unei hotărâri prin care se soluționează pe fond chestiunea încredințării copilului în respectivul stat membru în urma înapoierii, sau demonstrarea faptului că sunt disponibile echipamente medicale pentru un copil care are nevoie de tratament. Stabilirea tipului de măsură care este adecvată în speță ar trebui să depindă de riscul grav concret la care ar putea fi expus copilul ca urmare a înapoierii sale în lipsa unor astfel de măsuri. Instanța care urmărește să stabilească dacă s-au luat măsuri corespunzătoare ar trebui să se bazeze în principal pe părți și, dacă este necesar și adecvat, să solicite asistența autorităților centrale sau a judecătorilor din cadrul rețelelor relevante, în special a celor din cadrul Rețelei judiciare europene în materie civilă și comercială, astfel cum a fost instituită prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului (8), și a celor din cadrul Rețelei internaționale a judecătorilor de la Haga”

Acest articol tratează interpretarea și aplicarea articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Convenția de la Haga din 1980, care reglementează înapoierea copiilor răpiți internațional. Litera (b) prevede excepții de la principiul general al înapoierii imediate a copilului, dacă există un risc grav ca întoarcerea să îl expună la un pericol fizic sau psihologic ori să îl pună într-o situație intolerabilă

Totuși, textul de mai sus adaugă o condiționare suplimentară importantă

Instanța nu ar trebui să refuze înapoierea copilului doar pe baza acestei excepții, dacă partea solicitantă demonstrează că au fost luate măsuri adecvate pentru protecția copilului după întoarcere.

Instanța poate decide favorabil întoarcerii copilului și dacă este convinsă, prin alte probe, că aceste măsuri de protecție sunt suficiente.

Exemple de măsuri adecvate pentru protecția copilului

Ordin judecătoresc din statul membru de reședință care limitează contactul părintelui solicitant cu copilul (ex. interdicție de apropiere).

Măsuri provizorii care permit copilului să rămână temporar cu părintele care l-a răpit, până când instanța din acel stat soluționează chestiunea custodiei.

Asigurarea unor condiții specifice pentru nevoile copilului (ex. disponibilitatea tratamentului medical necesar).

Evaluarea riscului grav concret

Procedura pentru verificarea măsurilor

Instanța poate solicita ajutorul autorităților centrale sau al rețelei judiciare europene în materie civilă și comercială pentru clarificări sau coordonare.

Această interpretare subliniază importanța de a asigura echilibrul între protecția copilului și respectarea principiului întoarcerii imediate, care este fundamentul Convenției de la Haga. Refuzul întoarcerii copilului trebuie să fie excepțional, iar instanța are obligația de a explora și valida soluții pentru reducerea riscurilor înainte de a dispune o măsură definitivă.

Aplicarea articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Convenția de la Haga din 1980, în contextul Regulamentului (UE) 2019/1111, constituie un reper fundamental în protecția drepturilor copiilor în cazurile de răpire internațională. Acest cadru legal european modernizează și unifică procedurile, oferind o protecție eficientă și adaptată realităților transfrontaliere.

Pentru profesioniștii în dreptul familiei, cunoașterea aprofundată a acestor norme este indispensabilă pentru a asigura atât respectarea dreptului internațional, cât și protecția efectivă a interesului superior al copilului în Uniunea Europeană.

---

Pentru asistență juridică completă în astfel de situații complexe de drept internațional al familiei, îți recomandăm să apelezi la IB Legal Family – specializați în răpire internațională de minori, stabilirea domiciliului copilului și executarea hotărârilor străine în România