În Regatul Unit, motivele de divorț sunt definite în temeiul „The Matrimonial Causes Act 1973.” Legile privind divorțul au suferit modificări, iar în prezent, principala bază pentru obținerea divorțului este „căsătoria a eșuat iremediabil” (irretrievable breakdown of marriage). Această bază poate fi demonstrată printr-unul dintre cinci motive:

Adulter (Adultery):

Unul dintre soți a avut relații sexuale cu o altă persoană de sex opus și celălalt soț consideră că, din acest motiv, căsătoria a eșuat iremediabil.

Comportament nerezonabil (Unreasonable Behavior):

Un soț poate solicita divorțul pe baza comportamentului nerezonabil al celuilalt soț. Aceasta poate include o gamă largă de comportamente considerate inacceptabile, cum ar fi violența domestică, dependența de substanțe, sau neglijarea emoțională.

Separare de doi ani cu acordul ambilor soți (Two Years’ Separation with Consent):

Soții se pot divorța dacă au trăit separat și au locuit în mod continuu separat timp de cel puțin doi ani, iar ambii consimt la divorț.

Separare de cinci ani (Five Years’ Separation):

Dacă soții au trăit separat timp de cel puțin cinci ani, unul dintre soți poate solicita divorțul fără acordul celuilalt.

Desertarea (Desertion):

Despre acest motiv se vorbește mai puțin, dar, în principiu, un soț poate solicita divorțul dacă celălalt soț l-a părăsit fără motive justificate timp de cel puțin doi ani în ultimele doi și jumătate.

Este important să menționați că, în practică, în majoritatea cazurilor, motivele specifice nu influențează cu adevărat deciziile legate de împărțirea bunurilor sau custodia copiilor. Procesul de divorț în UK este în general fără vinovăție și se axează mai mult pe soluționarea practică a problemelor legate de divorț. De asemenea, cuplurile sunt încurajate să medieze și să ajungă la o înțelegere înainte de a implica instanța.