Un cadru legal special pentru protecția copilului

Executarea hotărârilor judecătorești reprezintă un pas esențial pentru garantarea dreptului fiecărui cetățean la justiție. În materia relațiilor de familie, lucrurile sunt mult mai delicate: miza nu este una materială, ci viața de zi cu zi a copilului.

Tocmai de aceea, Noul Cod de procedură civilă (art. 909–912 NCPC) a instituit, pentru prima dată în România, o procedură distinctă pentru executarea hotărârilor privind minorii. Reglementarea arată preocuparea legiuitorului pentru protecția copilului și pentru respectarea efectivă a hotărârilor judecătorești.

Pașii procedurii

1. Somația transmisă de executor

Primul pas este notificarea trimisă de executorul judecătoresc părintelui la care se află copilul.

• În somație se stabilește data predării minorului sau data vizitei celuilalt părinte, conform programului stabilit de instanță.
• Dacă părintele nu se conformează în 10 zile, instanța poate aplica penalități între 100 și 1.000 lei/zi de întârziere.

2. Executarea silită propriu-zisă

Dacă refuzul persistă, executorul trece la executarea efectivă. Procedura se desfășoară într-un cadru protejat:

• în prezența reprezentanților DGASPC,
• cu sprijinul unui psiholog, dacă este necesar.

🔹 Este prevăzut expres că minorul nu poate fi bruscat sau constrâns. Accentul cade pe colaborare și protecție emoțională.

3. Consilierea psihologică

În cazul în care copilul refuză categoric să meargă cu părintele, instanța poate dispune consiliere psihologică pe o durată de până la 3 luni.

• Scopul este de a ajuta minorul să înțeleagă situația, să reducă tensiunile și să se simtă în siguranță.
• La final, psihologul întocmește un raport transmis instanței, DGASPC și executorului.

4. Reluarea executării

După consiliere, executarea se reia.

• Dacă părintele continuă să nu respecte hotărârea, instanța poate aplica din nou penalități financiare.
• În cazuri grave, când refuzul este constant, poate interveni și răspunderea penală (art. 287 Cod penal – nerespectarea hotărârilor judecătorești).

Rolul autorităților implicate

• Executorul judecătoresc – coordonează procedura și pune în aplicare titlul executoriu.
• DGASPC – asigură protecția copilului și sprijinul psihologic.
• Instanța de executare – aplică penalități, dispune consilierea și urmărește respectarea legii.
• Parchetul – poate fi sesizat atunci când refuzul părintelui devine infracțiune.

De ce este procedura diferită de alte executări silite?

Executarea unei hotărâri privind un minor nu poate fi tratată ca predarea unui bun sau evacuarea unui imobil. De aceea, legea a prevăzut:

• garanții suplimentare – interdicția de a forța copilul, prezența DGASPC și a psihologului;
• măsuri de sprijin – consiliere psihologică pentru copil;
• sancțiuni pentru părintele debitor – penalități zilnice și, eventual, răspundere penală.

rocedura de executare a hotărârilor privind minorii în România este construită pe două principii fundamentale:

1. Respectarea hotărârilor judecătorești – dreptul părintelui creditor trebuie garantat.
2. Protecția interesului superior al copilului – executarea nu trebuie să afecteze dezvoltarea emoțională a minorului.

Este o procedură complexă, dar absolut necesară, care încearcă să îmbine fermitatea legii cu umanitatea cerută atunci când vorbim despre copii.