Relocarea conform Regulamentului (UE) 2019/1111:

Consimțământul necesar:

Articolul 2 punctul (9) din Regulament definește noțiunea de „reținere ilicită”:

„Reținerea unui copil este ilicită dacă are loc cu încălcarea unui drept de custodie conferit printr-o hotărâre judecătorească, prin lege sau printr-un acord în vigoare.”

Prin analogie, relocarea fără consimțământul celuilalt părinte sau al titularilor răspunderii părintești este considerată ilicită, cu excepția cazului în care există o hotărâre judecătorească care să o autorizeze.

Competența instanțelor:

„Instanțele din statul membru al reședinței obișnuite a copilului au competență exclusivă în a decide asupra aspectelor privind răspunderea părintească, inclusiv relocarea.”

„În caz de deplasare sau reținere ilicită, instanțele din statul membru al reședinței obișnuite a copilului anterior deplasării își păstrează competența până la stabilirea unei noi reședințe obișnuite.”

Procedura relocării legale:

Pentru relocare, părintele trebuie să:

1. Obțină consimțământul explicit al celuilalt părinte sau al tuturor titularilor răspunderii părintești.
2. În lipsa consimțământului, să solicite o hotărâre judecătorească din statul în care copilul are reședința obișnuită .
3. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dezvoltat un set de principii privind relocarea minorilor în baza Articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Dreptul la respectarea vieții private și de familie).

Principii fundamentale stabilite de CEDO

• Interesul superior al copilului prevalează în toate deciziile.
  Cazul Neulinger și Shuruk v. Elveția (2010) subliniază că:

„Interesul superior al copilului include dreptul acestuia la stabilitate și la menținerea relațiilor cu ambii părinți.”

Evaluarea proporționalității:

Cazul K.J. v. Polonia (2016) precizează că relocarea trebuie analizată în funcție de:

• Beneficiul adus copilului.
• Impactul asupra relației cu părintele care rămâne în statul de origine.
• Respectarea procedurilor legale.
• Dreptul copilului de a fi ascultat: În cazul M. și M. v. Croația (2015), CEDO a decis că:

„Copilul trebuie să aibă oportunitatea reală de a-și exprima opinia, cu excepția situațiilor în care acest lucru i-ar putea cauza un prejudiciu.”

Etapele practice pentru relocare:

Depunerea cererii de relocare:

1. Se adresează instanței competente din statul reședinței obișnuite a copilului.
2. Cererea trebuie să demonstreze că relocarea servește interesului superior al copilului și că părintele relocant are mijloacele necesare pentru a garanta bunăstarea copilului.
3. Ascultarea copilului:

„Copilul are dreptul de a fi ascultat dacă este capabil să-și exprime opiniile.”

Analiza interesului superior:

Instanța evaluează dacă relocarea:

• Îmbunătățește educația, sănătatea sau mediul familial al copilului.
• Permite menținerea legăturilor semnificative cu celălalt părinte.

• Asigurarea contactului post-relocare:
  Regulamentul prevede măsuri specifice pentru a garanta menținerea contactului între copil și părintele rămas, inclusiv vizite și comunicare virtuală.

• Argumente strategice pentru relocare
  • Proba îmbunătățirii condițiilor copilului:
    De exemplu, acces la o educație mai bună, stabilitate financiară, oportunități profesionale pentru părintele relocant.Măsuri pentru păstrarea legăturii cu celălalt părinte:
    Acordarea unui plan concret de vizite și comunicare, inclusiv prin mediere.Riscuri minime pentru copil:
    Relocarea nu trebuie să creeze instabilitate sau stres emoțional excesiv pentru copil.
• Pentru o relocare sigură, părintele solicitant trebuie să asigure că procedura este complet legală, transparentă și în beneficiul copilului. Dacă ai nevoie de o analiză specifică, indică circumstanțele exacte.Jurisprudența CEDO completează regulamentul prin accentul pus pe ascultarea copilului și pe analiza proporționalității impactului relocării.

Pentru o relocare sigură, părintele solicitant trebuie să asigure că procedura este complet legală, transparentă și în beneficiul copilului. Dacă ai nevoie de o analiză specifică, indică circumstanțele exacte.

Proceduri aplicabile în caz de dispută

Dacă părintele sau alt titular al răspunderii părintești contestă relocarea:

• Se aplică normele privind litispendența , care prioritizează instanța sesizată prima dată.
  • Instanța trebuie să ia în considerare opinia copilului, dacă acesta este capabil să-și exprime punctul de vedere .
  • În caz de mutare fără consimțământ sau hotărâre judecătorească:
    • Mutarea este calificată drept reținere ilicită, iar instanțele din statul membru de origine își păstrează competența.

 

Rolul Convenției de la Haga din 1980

Regulamentul completează prevederile Convenției de la Haga din 1980 în relațiile dintre statele membre:

• În caz de deplasare ilicită, se aplică măsuri pentru înapoierea copilului fără întârzieri nejustificate.
  • Instanțele trebuie să analizeze măsurile de protecție disponibile în statul de origine pentru a asigura siguranța copilului la întoarcere (Art. 13, alin. 1, lit. b din Convenția de la Haga).

Dreptul copilului de a fi ascultat

Un aspect fundamental al relocării este ascultarea copilului:

• Copilul are dreptul să-și exprime opinia în cadrul procedurilor care îl vizează (Art. 24 din Carta Drepturilor Fundamentale și Art. 21 din regulament).
  • Metoda ascultării este lăsată la latitudinea fiecărui stat membru, dar trebuie să fie reală și efectiv.

 Recomandări privind soluționarea litigiilor

• Pentru a reduce conflictele, regulamentul încurajează utilizarea medierii și a altor metode de soluționare alternativă . Totuși, astfel de metode nu trebuie să prelungească nejustificat procedurile judiciare.

Protejează drepturile copilului în cazul relocării internaționale!

Contactează rapid un expert în dreptul familiei  IB LEGAL FAMILY pentru a naviga procedurile complexe și a asigura respectarea interesului superior al copilului în conformitate cu legislația europeană.